Ce este noul regulament PPWR european pentru ambalaje și ce trebuie să facă firmele

Actualizat la 11 august 2026 · Echipa Pungescu

Începând cu 12 august 2026, regulile privind ambalajele se schimbă semnificativ în Uniunea Europeană dar si in Romania. Noul cadru se numește PPWR – Packaging and Packaging Waste Regulation, adică Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.

La prima vedere pare încă un regulament european complicat, plin de articole, anexe și obligații tehnice. În realitate, ideea de bază este destul de simplă: Uniunea Europeană vrea ca ambalajele puse pe piață să fie mai ușor de reciclat, să conțină mai puține substanțe problematice, să folosească mai puțin material și, acolo unde este posibil, să includă material reciclat și să poată fi reutilizate.

Cu alte cuvinte, încearcă să promoveze ambalajele din plastic reciclabil și reciclat.

Regulamentul nu se referă doar la fabricile de ambalaje. El afectează aproape orice companie care produce, importă, vinde sau folosește ambalaje în activitatea comercială.

De ce a apărut PPWR în Europa și în România

Europa produce cantități foarte mari de deșeuri din ambalaje, iar volumul acestora a continuat să crească în ultimii ani. Pungi, cutii, folii, sticle, caserole, paleți, ambalaje de transport, ambalaje pentru comerț online – toate ajung, mai devreme sau mai târziu, în circuitul deșeurilor.

Până acum, principalul act european era Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Problema unei directive este că fiecare stat membru trebuie să o transpună în legislația proprie. În timp, acest lucru a dus la diferențe între țări.

PPWR schimbă această abordare. Este regulament, nu directivă, ceea ce înseamnă că se aplică direct în toate statele membre.

Comisia Europeană explică faptul că obiectivul este crearea unui cadru juridic armonizat în întreaga Uniune, reducerea impactului ambalajelor asupra mediului și sănătății și trecerea către o economie mai circulară.

Regulamentul se aplică practic tuturor ambalajelor introduse pe piața Uniunii Europene, indiferent dacă sunt goale sau conțin deja un produs și indiferent de material.

PPWR a intrat în vigoare în februarie 2025, iar data generală de aplicare este 12 august 2026.

Totuși, nu toate obligațiile intră în vigoare în aceeași zi. Unele dintre cele mai importante cerințe, cum ar fi anumite reguli privind reciclabilitatea, conținutul reciclat sau reducerea cantității de ambalaj, se aplică ulterior, în principal din 2030.

Ce este, de fapt, un ambalaj?

Definiția este foarte largă. În esență, este orice articol folosit de o companie pentru a conține, proteja, manipula, livra sau prezenta un produs unei alte companii sau unui utilizator final.

Asta înseamnă că PPWR nu se referă doar la cutia produsului pe care o vede consumatorul. Sunt incluse și ambalajele de transport, foliile pentru paleți, ambalajele grupate, pungile oferite în magazine și multe alte tipuri de ambalaje.

Regulamentul face diferența, printre altele, între ambalaj de vânzare, ambalaj grupat, ambalaj de transport, ambalaj pentru comerț electronic și ambalaj de serviciu.

O pungă din plastic oferită clientului într-un magazin, de exemplu, intră în categoria pungilor de transport din plastic și este tratată ca ambalaj în sensul PPWR. FAQ-ul Comisiei are chiar o secțiune separată dedicată pungilor din plastic.

Cine este „fabricantul” în PPWR?

Aici apare una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă.

În limbajul obișnuit, când spunem fabricant, ne gândim la fabrica unde funcționează utilajul și unde este produs efectiv ambalajul. În PPWR lucrurile nu sunt întotdeauna așa.

Pentru un ambalaj generic, nepersonalizat, fabricantul va fi în mod normal societatea care îl produce.

Dar dacă o companie comandă un ambalaj realizat sub numele sau marca sa, compania respectivă poate deveni fabricantul în sens juridic PPWR chiar dacă ambalajul este produs fizic de altcineva.

Comisia explică foarte clar acest lucru în FAQ-ul oficial:

dacă ambalajul poartă numele sau marca unui operator economic, acel operator este, în principiu, fabricant, chiar dacă altă companie realizează fizic producția.

Să luăm un exemplu simplu.

Un magazin comandă 100.000 de pungi imprimate cu logo-ul propriu.
Comanda este plasată la un distribuitor, iar distribuitorul comandă producția unei fabrici.
Fabrica produce fizic punga, dar dacă magazinul este cel care comandă ambalajul sub propria marcă, magazinul poate fi considerat fabricant PPWR.

Există însă o excepție importantă pentru microîntreprinderi. Dacă societatea sub marca căreia este realizat ambalajul este microîntreprindere în sensul definiției europene și furnizorul este stabilit în același stat membru, atunci furnizorul ambalajului devine fabricant.

De aceea, stabilirea fabricantului trebuie făcută pentru fiecare lanț comercial concret. Nu este suficient să ne uităm doar la cine are utilajele.

De ce este atât de important cine este fabricantul?

Pentru că fabricantul este cel care își asumă responsabilitatea juridică pentru conformitatea ambalajului.

PPWR spune că fabricantul trebuie să introducă pe piață numai ambalaje conforme cu cerințele aplicabile.

El trebuie să se asigure că evaluarea conformității a fost făcută, să întocmească documentația tehnică și să emită Declarația UE de conformitate.

FAQ-ul Comisiei spune explicit că fabricantul este operatorul economic care poartă responsabilitatea juridică pentru conformitatea ambalajului, chiar dacă anumite analize, teste sau chiar redactarea unor documente sunt realizate de alte firme.

Asta nu înseamnă însă că o companie care comandă ambalajele trebuie să devină peste noapte laborator sau specialist în polimeri. PPWR a prevăzut exact această situație.

Ce obligații are fabrica sau furnizorul?

Articolul 16 este extrem de important pentru relația dintre fabricant și furnizor.

Furnizorii trebuie să transmită fabricantului toate informațiile și documentele necesare pentru demonstrarea conformității ambalajului.

Comisia spune chiar că furnizorul nu poate refuza furnizarea documentației relevante necesare fabricantului.

De exemplu, pentru o pungă din polietilenă, fabrica poate trebui să transmită informații despre:

materialul utilizat
compoziție
grosime
greutate
cerneluri și aditivi
conținut reciclat
substanțe de îngrijorare
metale grele
lotul de fabricație
specificațiile tehnice și rapoartele de încercare disponibile

Cu alte cuvinte, fabricantul juridic își construiește dosarul PPWR folosind în mare măsură datele tehnice primite din lanțul de aprovizionare.

Ce este documentația tehnică?

Una dintre ideile greșite care pot apărea este că PPWR înseamnă pur și simplu completarea unei declarații de două pagini. Nu. Declarația este doar partea vizibilă.

În spatele ei trebuie să existe documentația tehnică prin care compania poate demonstra de ce spune că ambalajul este conform.

Conform FAQ-ului Comisiei, documentația trebuie să permită evaluarea conformității ambalajului și trebuie să includă, în funcție de produs, informații privind proiectarea, materialele componentelor, fabricarea, utilizarea și cerințele aplicabile. Sunt menționate inclusiv desenele de fabricație și materialele componentelor.

Pentru ambalajele de unică folosință, fabricantul trebuie să păstreze documentația tehnică timp de cinci ani. Pentru ambalajele reutilizabile, perioada este de zece ani.

Ce este Declarația UE de conformitate?

Declarația UE de conformitate este documentul prin care fabricantul declară, sub responsabilitatea sa, că ambalajul respectă cerințele aplicabile ale PPWR.

Aceasta trebuie să poată fi legată de ambalajul pentru care a fost emisă. De aceea apare și obligația de trasabilitate.

Ambalajul trebuie să poată fi identificat prin tip, lot, număr de serie sau un alt element echivalent. Nu este necesar ca fiecare pungă dintr-un lot de 100.000 de bucăți să aibă un număr unic individual. Comisia precizează că trasabilitatea poate fi realizată la nivelul lotului sau al tipului de ambalaj.

Declarația trebuie redactată sau tradusă în limba cerută de statul membru în care ambalajul este pus la dispoziție. Pentru piața românească, în practică, documentul trebuie să fie disponibil în limba română.

Ce trebuie să respecte efectiv ambalajul?

PPWR introduce mai multe categorii de cerințe.

Una dintre primele aplicabile privește substanțele de îngrijorare. De la 12 august 2026, ambalajele trebuie să respecte cerințele privind minimizarea acestor substanțe, precum și limitele existente pentru anumite metale grele.

Pentru plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent există deja limita totală de 100 mg/kg, iar Comisia recomandă metode existente pentru demonstrarea conformității.

Pentru ambalajele destinate contactului cu alimentele apar și limite specifice privind PFAS.

Reciclabilitatea va deveni una dintre marile teme ale PPWR. Obiectivul este ca ambalajele introduse pe piață să fie reciclabile conform noilor criterii europene. Cerințele de design pentru reciclare sunt legate de acte ulterioare ale Comisiei și se vor aplica în principal începând cu 2030.

Tot în zona anului 2030 intră cerințele privind conținutul minim de material reciclat pentru anumite ambalaje din plastic.

De exemplu, FAQ-ul Comisiei arată pentru anumite ambalaje din plastic care nu sunt sensibile la contact și care sunt fabricate din alți polimeri decât PET o țintă de 35%, potrivit art. 7, atunci când cerințele devin aplicabile.

În același timp, PPWR urmărește și reducerea ambalării excesive. Din 2030 vor deveni aplicabile cerințe mai stricte privind minimizarea greutății și volumului ambalajelor.

PPWR înseamnă și interzicerea pungilor de plastic?

Nu! Aici există multă confuzie. PPWR nu interzice toate pungile din plastic.

Există reguli speciale pentru pungile foarte subțiri și obiective de reducere a consumului. Anumite pungi foarte ușoare vor fi interzise, cu unele excepții pentru igienă sau prevenirea risipei alimentare.

Statele membre pot adopta și măsuri suplimentare, în anumite condiții.

Cine trebuie să se pregătească?

Practic, orice companie implicată în lanțul ambalajelor.

Fabricile trebuie să fie pregătite să furnizeze informații tehnice mult mai bine organizate.
Distribuitorii trebuie să știe ce documente primesc și ce transmit mai departe.
Companiile care comandă ambalaje sub propria marcă trebuie să verifice dacă, în sensul PPWR, nu devin ele însele fabricanți.
Importatorii au propriile obligații și trebuie să se asigure că ambalajele importate respectă regulile europene.
producătorii în sensul obligațiilor de răspundere extinsă – EPR – trebuie analizați separat.

Un lucru important este să nu confundăm termenul „fabricant” cu termenul „producător” utilizat pentru EPR. PPWR le definește separat și, în anumite situații, cele două calități pot aparține unor operatori diferiți.

Ce ar trebui să facă o companie acum?

Primul pas nu este cumpărarea unui certificat. Primul pas este să își înțeleagă cine este fabricantul PPWR.

Apoi trebuie creat circuitul documentelor: furnizorii transmit datele tehnice, fabricantul construiește dosarul tehnic, efectuează sau comandă evaluările necesare și emite declarația de conformitate.

PPWR nu trebuie privit doar ca o nouă obligație birocratică. În practică, el schimbă modul în care companiile vor trebui să discute despre ambalaje.

Nu va mai fi suficient să întrebi fabrica:

„Cât costă punga de 50 microni?”

Va trebui să poți întreba și:

„Din ce este făcută exact? Ce conținut reciclat are? Ce documente există pentru material? Ce teste au fost făcute? Care este lotul? Ce substanțe sunt prezente? Cum demonstrăm conformitatea?”

Aceasta este, probabil, cea mai mare schimbare adusă de PPWR: ambalajul nu mai este doar un produs pe care îl cumperi. Devine un produs pentru care trebuie să existe o urmă documentară clară, de la materia primă și fabricație până la compania care îl introduce pe piață.

Pentru firmele care încep să își organizeze documentația acum, adaptarea poate fi relativ simplă. Pentru cele care cumpără ambalaje fără specificații, fără trasabilitate și fără documente de la furnizori, PPWR va fi mult mai greu de gestionat.

Citește și: Ghidul ecotaxei pentru pungi — cine o plătește și cum se declară la AFM